Dialog cu o idee

“You can tell by the way
She walks that she’s my girl”

Cateodata ma trezesc privind in gol, gandindu-ma la tine. Adesea, ma uit pe strada si mi se pare cateodata ca te vad. dar, bineinteles, nu esti tu. Foarte rar, cand parca iti vad sclipirea aceea slabatica si blanda din ochi, sclipirea aceea, atat de…TU, tresar.
Dar esti prea departe. De fapt, nici nu te mai caut pe tine. Tu aproape ca nici nu mai existi. A mai ramas doar…..ideea de tine, stii, ca fumul tigarii atunci cand se pierde in aburul respiratiei, atunci cand afara e frig.
Ce e si mai ciudat e ca din tine a mai ramas doar frumosul, a ramas idealul (apropo de idealuri, mai tii minte ce ti-am zis odata? Oamenii traiesc doar ca sa isi gaseasca idealurile; si atunci cand le gasesc, pleaca in cautarea altor idealuri. Am avut dreptate, nu?).Ideal pe care nu incetez sa il caut; stiu despre ideal ca e un singur loc unde nu trebuie sa il caut: in tine.
Desi e greu sa recunosc, tu ai fost doar schita iubirii mele, o schita reusita, ce e drept, dar tot o schita. E la fel ca atunci cand pictorul e in cautarea imaginii perfecte, imagine pe care o are in minte, dar ii este greu sa o redea dintr-o singura incondeiere… Si pentru asta face multe schite. Si odata si odata, reuseste. Arunca ce nu i-a iesit,nu-i mai foloseste la nimic. Are ce isi dorea.
Si cat mi-as fi dorit sa nu arunc schita ta, sa fie tabloul perfect. Dar vezi tu, viata e asa de cruda uneori, si eu nu sunt un pictor deloc bun.
Trebuie sa stii insa ca ai trasat ce era mai important. Ca sa fac alta comparatie(stii doar ca imi plac atat de mult, iti aduci aminte, nu?), e ca atunci cand construiesti o casa. Trebuie sa stii de la inceput unde sunt usile si ferestrele, stii unde e caminul in care o sa trosneasca lemnele. Pur si simplu stii. Ei bine, tu ai fost usa si caminul meu, si o sa ramai mereu acolo, langa foc, in inima mea, eterna pustoaica pistruiata.

Eu plec in cautarea altor idealuri.

Advertisements

One thought on “Dialog cu o idee

  1. ce ciudat e cat de mica e lumea sau poate cat de limitate ne sunt sentimentele cand vezi ca o persoana pe care nu o cunosti, pe care n’ai vazut’o in viata ta si poate nici n’o vei vedea vreodata, simte aceleasi lucruri ca si tine, sau cel putin isi face cunoscute trairile prin aceleasi cuvinte.. foarte frumos, pot chiar sa’ti multumesc pt postul asta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s