de pe hi5 citire…

Fiecare zi e buna ca sa retusezi ceva. Totul se intampla repede. Alarma telefonului care suna abrutizant. Minutele la baie cu apa curgand in suvoi rece, cu carnea obosita si ochii ce refuza sa se priveasca in oglinda apoi hainele imbracate pe rand, radioul pe care il suport cam un minut fiindca e la fel de zgomotos pe cat de linistita mi-as dori sa fie ziua asta. Un pahar cu suc de caise, o felie de paine prajita parerea de rau pentru cafeaua pe care nici azi n-am vreme s-o beau acasa;, sa ma traga incet din bratele noptii. Imi fac curaj si ma duc din nou in baie; mai am cateva minute. Ma uit la mine cu indrazneala, imi aranjez parul si imi dau cu o picatura de parfum, cu bucuria ieftina ca ieri mi-am mai luat o camasa scumpa cu care o sa fac impresie azi la serviciu. Masca e pusa sunt gata sa plec. Dupa ce las in urma mea usa blocului, care se inchide cu un scartait brusc, totul se opreste pentru o fractiune de secunda;. Secunda aceea ca un declic, in care te conectezi la lumea exterioara Aerul tare al diminetii senine; gardul viu, incremenit in amintirea noptii; o frunza ingalbenita devreme, care cade cu incetinitorul si care-mi va contine intreaga zi. autobuzul ce trece cu zgomotul lui caracteristic, atat de aproape de trotuar; o mare de oameni,si nici unul nu are timp sa vada cum viata parca fuge din jurul nostru, fuge din noi si fiecare dimineata e cu o dimineata mai putin Nici eu n-am timp; traversez si ma urc in masina. Dau buna dimineata soferului si deschid o carte; e modul cel mai simplu si cel mai iluzoriu sa ma scufund in mine, in jumatatea de ora de drum pana la cele opt ore insipide din slujba mea de zi. Alerg prin oras tras de cai invizibili intr-o caleasca de aur fad, invechit ca amintirile fara griji ale copilariei. si mai am vreo jumatate de ora sa ma mint ca azi o sa fiu in regula Din cand in cand ridic privirea si ma uit pe strada in viteza masinii. Oameni? atatia oameni care nu-mi spun nimic; ma agat de ei si azi ca intr-un joc pe care stii ca-l pierzi dar continui sa-l joci cu o incapatanare fascinanta Sunt amortita intre voi, dragii mei la kilometri lumina distanta de mine si totusi destul de aproape ca sa respir din falfaitul aripilor voastre si sa ma bucur ca mai traiesc o zi. Si nici azi n-o sa fiu rea, rebela, rapace, revoltata, asa cum mi-as dori sa fiu cateodata …sunt din nou doar o chestie ce respira. placida Ghearele fricii pe care le-am ascutit pe propriul suflet azi noapte – in patul meu ce se zvarcoleste de la sine, azi le-am pierdut. Telefoanele suna intr-una si eu imi vand sufletul cu zambetul pe buze. Orele trec si momentele de luciditate se subtiaza cand ma uit prostita in calendar. Patru fara cinci. Trebuie sa fii somer, intretinut, bogatas sau inka student ca sa nu te bucure momentul asta special cand sarbatoresti sfarsitul orelor de program. Pana maine. Cand voi astepta din nou sa se faca patru fara cinci. Singura sarbatoare care se intampla in fiecare ziimi vine sa pot plange..
Imi vine sa vin sa-ti povestesc toate astea. Dar e asa de tarziu…ca mai bine impaturesc paginile stoarse ale povestii mele,ii pun un dop de pluta acoperit cu ceara de la ultima lumanare ramasa aprinsa si ti-l trimit pe un rau pe care o sa-l fac saa curga spre tine.
Litera cu litera….

Sursa: aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s