Dialog cu o idee II

“You can tell by the way,

She talks that she rules the world”

 

 

“Tu mai simti magia dintre noi?” m-ai intrebat atunci, cu teama in glas. 

“Da, cum poti sa spui asta, bineinteles ca da”; si brusc lumea s-a prabusit langa mine, cu zgomot si praf mult. N-am inteles atunci ce imi spuneai; eram prea concentrat sa imi dau seama ce mi se intampla. 

Ai simtit vreodata ca te ia ameteala si vrei sa uiti deodata totul, sa iti smulgi amintirile din creier ca si cum nu ar fi existat? Sa le arunci departe, sa nu le mai gasesti nicodata? Eu asta am simtit. Si e asa greu, terifiant de greu. 

Sa continuu sa merg alaturi de tine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi totul s-a intamplat cu cativa pasi inainte. Sa incerc sa ma prefac, sa zambesc, sa incerc sa leg o conversatie desi tu nu ma mai asculti, magia s-a dus, scanteia nu mai e aici.  Oare ce s-a intamplat cu ea? Sunt sigur ca a furat-o Zmeul- Zmeilor si a dus-o pe taramul lui din adancuri, unde se bucura de ea. Numai ca eu nu sunt Fat- Frumos si nu stiu cum sa ajung pe taramul zmeilor. Am sa pazesc nopti intregi Copacul cu Mere de Aur, dar de fiecare data am sa adorm; si nu o sa imi dea nimeni un cal care sa manance jaratec, o perie si tot felul de prieteni ciudati care sa ma ajute sa gasesc scanteia. 

Nu. Scanteia a fugit, de mine, de noi. A fugit. Iar eu mi-am dat seama prea tarziu ca traiam o poveste reala, fara zmei si feti- frumosi, fara mere de aur si zane care sa ma ajute. Eram doar eu si tu. Si cand am ramas doar eu nu am stiut sa te caut. 

Iarta-ma!

 

Si am continuat sa merg alaturi de tine cateva minute in plus. Si dupa ce am ajuns unde trebuia sa ajungem tu ai ramas acolo; eu am plecat. Am plecat pentru ca ma speriasem; si nu m-am mai intors, nu am stiut cum. 

Ce s-a intamplat cu tine nu am sa stiu niciodata. Oare unde ai fost dusa? Oare s-a mai aprins scanteia din tine?

Ma gandesc ca daca refac povestea asa cum vreau eu tu nu ai sa mai dispari si scanteia nu o sa se mai stinga niciodata, niciodata. Sunt un biet scriitor  si asta fac: rescriu povesti pentru ca nu intotdeauna viata e o poveste. Si atunci le rescriu, le modelez asa cum vreau eu; arareori se intampla cum vreau eu. In cele mai multe cazuri viata ma traieste pe mine. 

Si asta numai pentru ca nu stiu sa fiu Fat- Frumos.

Advertisements

3 thoughts on “Dialog cu o idee II

  1. nu te cunosc si am nimeri p’aici din gresEala dar nu regret. postul asta kiar e super. succes la inspiratie in continuare 🙂

  2. …este scris foarte frumos, dar ai putea sa modifici ultimul paragraf, sunt cam multe repetitii acolo si e pacat sa strici fluxul povestirii chiar la final. astept cu nerabdare continuarea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s