Ingerul a strigat- Fanus Neagu

Nu stiu de ce, dar numele lui Fanus Neagu nu mi-a spus niciodata prea mult. Adica, ma rog, era un scriitor roman, cam obscur din punctul meu de vedere, cand auzeam de el nu puteam decat sa vizualizez un gras indoctrinat de comunism si caruia ii cam placea bauturica. 

Please forgive me, domnule Fanus Neagu! Cu regret si rusine tin sa va marturisesc ca acum, la 27 de ani, am citit prima carte scrisa de domnia voastra. Si tot cu regret o spun, dar ce bine mi-ar fi prins daca as fi citit-o la 17 ani. 

Pai daca acum am fost fermecat de ea probabil ca acum 10 ani o mancam pe paine. Dupa primele cinspe pagini m-am teleportat instantaneu pe marginea Dunarii, eu, cititorul-martor, si n-am mai plecat de acolo pana nesimtitii aia de la Jurnalul National s-au gandit sa mai taie din text. Si nu odata, ci de doua ori!!!

Pai ce rost mai are sa citesc o carte care ma atrage, imi da foc la imaginatie, ma tine cu sufletul la gura si ma face sa fiu si eu calare pe butoiul de vin, alaturi de Che Andrei, sa sorbim amandoi vinul dulce cu acelasi pai, daca domnii editori pun puncte-puncte si trec mai departe foarte firesc si candid. 

Ca si cum ai fi salvat din desert, esti mort de sete, iti pun salvatorii un pahar de apa rece in fata, te lasa sa bei o inghititura dupa care iti iau paharul din fata si te hidrateaza prin tub.

Baaaaa!! Eu vreau sa beau apa aia, tu-i mama masii de lectura si de 11 lei aruncati pe niste puncte- puncte. 

Domnule Fanus Neagu, va promit ca cand o sa iau salariul(sic!) ma duc la Universitate- stiu eu un mosneag sfatos acolo, care le are rau cu cartile- si cumpar cartea fara puncte-puncte. Si basca, pentru ca imi place rau cum scrieti, o sa mai caut si altceva. 

Revenind la carte, ignorand puncte-punctele, cata dreptate aveti! Da, “cartea seamana a tarani, a oameni din mahalale carciumi, a Dunare si Panait Istrati”. Da, stiti sa culegeti ce e mai frumos din oameni s din viata lor. 

Da’ stiti ce mai seamana cu ce? A lu Mohreanu seamana cu Niculaie Moromete, asa cum l-am visat mereu, asa cum mi-as fi dorit sa-l inchipuie Marin Preda; Che Andrei cu bunicul meu, lipovean pescar de langa Galati, Dumnezeu sa-l ierte!; viata satului cu un bors de peste, facut tot de bunicul, cu ardei iute iute iute, sa sfaraie limba si sa mearga rachia. 

Iar scriitura dumneavoastra, domnule Fanus Neagu, seamana cu o zi petrecuta pe malul Dunarii, cu undita in apa si cu carligul infipt in buza stiucii, cu firul intins la maxim, cu stiuca scapand salbatica din carlig si cu dezamagirea pescarului, care stie ca i-a scapat rasolul, da ce fain o fost sentimentul ala, cand mai avea putin si o tragea la mal. 

Sa mor io, ca froomuos mai scrieti!

Advertisements

One thought on “Ingerul a strigat- Fanus Neagu

  1. Am inceput sa citesc “Ingerul a strigat” de Fanus Neagu si nu ma atrage deloc. Iar din textul de mai sus nu inteleg daca este sau nu o carte buna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s