Cismigiu $ comp. Buna dimineata, baieti!- Bajenaru Grigore

Stiti povestea aia in care eu eram tare suparat ca baietii de la Jurnalul National, care se ocupa ei cu scos carti pe piata la banda rulanta, si de lene mai pun puncte-puncte prin text, ca ce pizda masii!, romanul cumpara cartea ca sa o puna in biblioteca sa dea bine, nicidecum sa o citeasca?

Ei bine, nu m-am invatat minte. Si bucuros din cale afara ca am mai dat peste o carte cu adolescenti si liceeni, genul de carte pe care il cam savurez in ultima perioada, bag mana adanc in buzunar si scot 11 lei sa nu ma plictisesc in metrou.

Si ajung acasa; si deschid cartea. Si avid eu de lectura incep sa citesc inca de la coperta interioara. Si ajungand la “cuvantul inainte” al cartii, nespus ma bucur cand aud ca e o editie aparuta in timpul comunismului la care s-au adaugat si cele 2 capitole pe care cenzura vremii le-a socotit nedemne de lumina tiparului. Si imi zic, in sinea mea interioara: iote-te frate ca se poate!

Si plin de elan tovarasesc purced la lecturarea textului, litera cu litera, sa sorb tineretea liceenilor descrisi acolo. Si mare!, nu mica imi fu surpriza cand dupa niste pagini vad ca textul e trunchiat iarasi de perfidele puncte-puncte (care ma gandesc eu ca nu au nicio vina, sunt acolo sa le injure lumeamin locul alaora vinovati); si nu e trunchiat asa…oricum…ci la modul nesimtit.

E trunchiat pe sistemul urmator:

– Bai Gicule! ce carte scoatem noi saptamana asta?

– Ceva cu Cismigiu sefu’ sa traiasca mana ta care imi da ea de mancare!

– Bun! Fii atent aicia la mine ca eu iti dau de mancare, cate pagini are cartea aia?

– Da Doamne Dumnezeule boierule de unde vreai sa stiu eu? Sa tot aiba colo…la vreo 300 de pagini.

– Aha, deci uite atent la mine Gicule, mai iei tu si mai pui niste puncte- puncte prin carte sa iasa la fo 250 asa… ‘teles?

– ‘Les sefu’! Sa traiti! Da tai de undeva anume? ca eu nu ma pricep, eu cu munca aicia ca nu ma duce pe mine capu’

– Gicule, tai dupa cum iti taie capu’ ala prost tie…mie sa imi aduci 250 de pagini, ca daca nu, ma taie aia de sus; si daca ma taie aia de sus nu mai are cine sa te hraneasca pe tine Gicule, ‘telesumai?

– Gata sefu’ se poate!

Si uite asa m-am tezit eu cu o carte din care nu am inteles nimic, o insiruire proasta de cuvinte si text insirat alandala, fara noima si pus acolo in carte ca sa dea la tipar si sa iasa banu’ frate!

Si pentru ca sunt cu adevarat norocos si eu oricum pricep ceva mai greu ce citesc si uneori tre’ sa citesc de cate 2 ori ca sa inteleg odata baietii de la J.N. mi-au facut un cadou: au chitit ei care capitol e mai greu de inteles si mi l-au bagat de 2 ori in carte sa inteleaga si mintea mea care este. Si pentru ca daca l-au bagat de 2 ori nu le mai iesea la numaratoarea paginilor au scos un capitol. Tin sa le multumesc, probabil ca oricum nu intelegeam nimic daca il citeam; uite cum se gandesc ei la linistea mea interioara si imi potejeaza circumvolutuinile de stres si nedumerire.

Multam’ fain, Jurnalul National! Tin sa va multumesc pentru grija arata. Si pentru ca m-am hotarat brusc ca vreau sa ma fac baiat destept va promit cu mana pe fundita si cu curu pe olita ca am sa fac…ba nu!, lasa..ca nu mai cumpar nimic de la voi.

Later Edit: pe ala de a scris “Cuvant inainte” il cheama Paul Cernat; o mica parte din text o gasiti aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s